Roma_Vatican_news

 Magia orașului Roma este documentată de secole încoace de cei mai renumiți poeți și scriitori; fascinul etern și misterul acaptivant învăluie vizitatorii intr-o iubire fară leac, iar pentru a alina nostalgia despărțirii milioane de turiști se grăbesc să arunce o monedă în Fântâna Trevi cu speranța de a reveni curând să o viziteze: pentru că la Roma toate sunt vechi și noi sunt toate.

 Potrivit legendei Roma a fost fondată de Romulus și Remus, fiii gemeni ai Rhea Silvia și ai zeului Marte, abandonați intr-un coș de paie pe râul Tibru, o lupoaică ia alăptat pentru câteva zile pentru a fi adoptați apoi de păstorul Faustolo și soția sa Acca Larentia. Odată ce au crescut, gemenii au decis să întemeieze un oraș: pentru a determina cine ar trebui să guverneze, s-au încredințat voinței zeilor, prin zborul păsărilor augurale. Din Aventin, Remus a văzut șase vulturi, în timp ce Romulus, din Palatin, a văzut doisprezece, devenind primul rege al Romei în 753 î.Hr.

De la Palatin, orașul s-ar extinde peste cele șapte dealuri pe care le cunoaștem cu toții: Palatin, Aventin, Campidoglio, Quirinale, Viminale, Esquilino și Celio.

Zeul râului Tibru a fost numit în poeziile Romei antice, un zeu căruia i se datorau respectul și dragostea. Dar Tiberul a fost mai presus de toate un adevărat „drum peste apă”, de-a lungul căruia s-au dezvoltat mari porturi încă din epoca romană, demolate definitiv în a doua jumătate a secolului al XIX-lea odată cu construirea terasamentelor pentru a elibera orașul de inundații continue.
În zilele noastre, acel contact direct cu râul s-a pierdut acum: totuși, dragostea și respectul rămân, conștientizarea rolului său fundamental în nașterea și dezvoltarea orașului. Ca să nu mai vorbim de priveliștile de o frumusețe incredibilă pe care ni le oferă din numeroasele poduri istorice, precum Ponte Sisto, Ponte Sant’Angelo sau Ponte Fabricio.

Monumentele grandioase, sutele de biserici și fantanile spectaculoase ale Romei îi conturează profilul minunat și îl fac orașul cu cea mai mare concentrație de patrimoniu istoric, arheologic și arhitectural din lume, cu peste 16% din patrimoniul cultural mondial și 70 % din cele italiene.
Centrul său istoric, delimitat de perimetrul zidurilor aureliene, este o suprapunere de mărturii de aproape trei milenii: în 1980, împreună cu proprietățile extrateritoriale ale Sfântului Scaun din oraș și Bazilica San Paolo fuori le mura, a fost inclus pe lista siturilor Patrimoniului Mondial UNESCO.
Inima creștinismului catolic, Roma este singurul oraș din lume care găzduiește un stat străin, enclava orașului Vatican: din acest motiv este adesea numită „Capitala a două state”.

 Cele mai vizitate 5 monumente din Roma

Coloseumul
Panteonul
Forumul Roman și Dealul Palatin
Fântâna Trevi
Piazza Navona

Roma este unul dintre cele mai verzi orașe din Europa, o comoară de artă presărată cu parcuri și grădini, bogată în vegetație luxuriantă și înfrumusețată cu rămășițe arheologice, sculpturi, iazuri, fântâni și vile splendide. Spații verzi încântătoare care fac din capitală un oraș pentru toate anotimpurile: de la flori magnifice primăvara până la frunzișul romantic toamna, de la plimbări regenerante iarna la relaxare plăcută vara.

Pe lângă reședințele istorice ale celor mai importante familii nobiliare, inclusiv Villa Borghese, Villa Doria Pamphilj, Villa Ada Savoia, Villa Torlonia, capitala are adevărate plămâni verzi de interes istoric, arheologic și naturalist, precum vastul parc regional Appia. Puncte panoramice antice și sugestive asupra orașului, cum ar fi Grădina Portocalie, Pincio și Dealul Janiculum.

Stema municipală, adoptată oficial în 1884, este un scut cu fundal purpuriu, traversat de o cruce greacă și de acronimul S.P.Q.R. - Senatus Populus Quirites Romanus (Senatul Poporul Quriti Romei) în caractere aurii, dominate de o coroană de aur cu opt floroni, dintre care cinci sunt vizibile.

Cu toate acestea, în imaginația colectivă, Roma este recunoscută și amintită universal datorită numeroaselor simboluri care o identifică. Printre acestea, cele mai faimoase sunt:

lupoaica capitolină, o statuie din bronz care înfățișează lupa legendară care a alăptat pe cei doi gemeni Romulus și Remus;
vulturul imperial, o efigie militară și simbol al orașului în antichitate, și leul, o imagine animală a supremației, o emblemă în epoca medievală;
Colosseumul, cel mai mare amfiteatru din lumea romană, recunoscut în 2007 drept una dintre cele șapte minuni ale lumii moderne, singura din Europa;
Fântâna Trevi, cea mai monumentală și faimoasă fântână din lume;
„Cupolone”, cupola bazilicii Sf. Petru din Vatican, o emblemă a lumii creștine care domină întregul oraș.
Roma este, de asemenea, un protagonist în modurile de a vorbi
Există un număr mare de proverbe și expresii care se referă sau menționează Roma. Iată cele mai faimoase:
Când mergeți la Roma, faceți ceea ce veți vedea: expresia este utilizată în mod obișnuit în situațiile în care urmarea status quo-ului pare cea mai bună idee.
Roma nu a fost construită într-o zi: acest proverb este folosit pentru a spune că ceva are nevoie de timp și răbdare pentru a fi finalizat sau că, în orice caz, rezultate excelente se obțin cu angajament și meticulozitate.
Toate drumurile duc la Roma: proverbul provine din sistemul rutier eficient al Romei antice, pe care se bazează o mare parte din sistemul rutier italian actual. Multe drumuri au început de la Roma și, dacă au fost luate în direcția opusă, „au dus la Roma”.
În Roma, Dumnezeu nu este triunț, ci bani: potrivit unui joc de cuvinte, la Roma, mai mult decât adorarea Sfintei Treimi, zeul banilor este adorat.

Principalele evenimente din oraș
21 aprilie, Nașterea Romei: este data la care, conform tradiției, Romulus a fondat orașul (753 î.Hr.). 21 aprilie este sărbătorită cu reprezentări costumate, evenimente culturale și evenimente recreative.
1 mai, ziua muncitorilor. Pentru a sărbători această zi, este organizat un mare concert gratuit în Piazza di Porta San Giovanni din Laterano, la care participă artiști italieni și internaționali importanți.
2 iunie, Ziua Republicii. În această zi, parada militară tradițională are loc de-a lungul Via dei Fori Imperiali care se termină în Piazza Venezia, la Altare della Patria.
29 iunie, Sărbătoarea Sfinților Petru și Pavel. La această dată, Roma îi comemorează pe apostolii Petru și Pavel, patroni ai orașului.
16 iulie, Festa de Noantri. Evenimentul este sărbătorit în cartierul Trastevere în prima sâmbătă de după 16 iulie, cu ocazia aniversării Maicii Domnului.

Șapte a reprezentat un număr istoric simbolic pentru Roma: cele șapte dealuri, cei șapte regi ai Romei, septemvirii, cei șapte magistrați sau preoți responsabili de funcții specifice, cele șapte curți ale veghilor, cele șapte biserici principale ale orașului, șapte litere ale numerotației romane.

În jurul acestui număr evocator, am creat povești, curiozități și itinerarii pe laturile noi și originale ale orașului, ale monumentelor sale și ale istoriei sale.

Cele șapte cele mai curioase fântâni din Roma
Șapte capodopere XS
Șapte interpretări diferite pentru a cunoaște Roma: bibliotecile istorice
Șapte biserici pentru șapte arte și meserii
Șapte lucruri romantice de făcut în Roma
Șapte lucrări ale Nașterii Domnului: o privire asupra inimii sacre a Romei
Șapte feluri de mâncare tradiționale pentru un adevărat prânz roman
Șapte porecle pentru artă
Șapte drumuri pentru șapte profesii
Șapte trucuri de ultimă generație: înșelăciunile magnifice
Șapte trasee cu farmec fiar
De șapte ori femeie: privirea feminină asupra Romei

Se spune că un oraș poate fi descris și printr-o singură panoramă, o culoare, un parfum, un obiect sau chiar o idee: și tocmai acele nuanțe, imperceptibile și evanescente, se transformă uneori în amintiri de neșters; care este amintirea ta despre Roma!?

#roma #vatican #istorie #tradiție #news #info #turism #tour #ghidroma #ghidvatican 

VIA GIULIA

Stada antică care a conservat fascinul timpurilor de mult apuse, via Giulia, primul și cel mai lung drum drept din Roma, de1 km, a fost proiectată în 1508 de Donato Bramante pentru papa Iulius al II-lea della Rovere, pentru a colega Cetatea Vaticanului cu podul Sisto. Concepută mai întai de toate în 1473 de papa Sixtus IV della Rovere, cel care a demarat lucrăile de modernizare a Orașului Etern, va vi completată de nepot Iulius II. Potrivit proiectului inițial strada ar fi trebuit să găzduiască noul centru administrativ al Vaticanului, în zona dintre vicolo del Cefalo și via del Gonfalone, Giulio II și Bramante au proiectat un nou impunător palat al justiției, cu arcade și turnuri la cele patru colțuri, din nefericire nefinalizat, astăzi admirăm baza proeminentă cu pietre colosale de marmură numită de romani “la sofa di via Giulia”„canapeaua de pe via Giulia”.

În 6 mai 1527 Roma a fost devastată de trupele imperiale ale lui Carol al V-lea de Habsburg, iar lucrările în via Giulia au fost continuate de familia Farnese, care a constuit noua reședință- Palatul Farnese dorită de cardinalul Alessandro Farnese -viitorul Papă Paul al III –lea. Palatul Farnese, este unul dintre cele mai rafinate din Roma, complexul arhitectonic a fost început de Antonio da Sangallo il Giovane, continuat de Michelangelo și terminat de Jacopo Barozzi și Giacomo Della; de pe via Giulia admirăm spatele acestui superb palat care astăzi este sediul Ambasadei Franceze, motiv pentru care nu se poate vizita. Arcul Farnese care traversează Via Giulia ar fi trebuit, conform proiectului lui Michelangelo, să facă legătura între Palatul Farnese și grădinile Vilei Farnesina, de pe celălalt mal al Tibrului.

 Via Giulia nu era doar o stradă comercială, dea lungul secolelor strada a fost folosită pentru procesiuni cum ar fi cea a fetelor de măritat sau fetelor necăsătorite care primeau o zestre de la colegiul aurarilor din Sant'Eligio; atractive curse cu trăsuri, parade, carnaval și petreceri. Odată cu construirea digurilor râului Tibru la sfârșitul secolului al XIX-lea, strada și-a schimbat radical aspectul; multe clădiri au fost demolate sau redimensionate, iar luxuriantele grădinile de pe malurile râului sunt amintite doar în picturile marilor artisti;  cu toate transformările subita via Giulia șia menținut farmecul și eleganța până în prezent, iar numeroasele palate și biserici păstrează în continuare decorațiuni splendide.

 Mergând de-a lungul străzii de la podul Sisto spre Vatican, prima lucrare pe care o întâlnești este Ospiciul Cerșetorilor, construit în 1586 de arhitectul Domenico Fontana pentru papa Sixtus V marcând capătul sudic, apoi întâmpini “Fontana del Mascherone”, o mască mare din epoca romană adaptată ca fântână în 1570, din gura căreia era vărsat vinul uneori în timpul somptuoaselor petreceri date de familia Farnese; în 1720, cu ocazia numirii Marelui Maestru al Ordinului Malta- Marco Antonio Zondadori, din gura fântânei a tâșnit vin timp de trei zile consecutive... desigur acei ani fericiți sunt consemnați istoriei... iar noi în zilele astăzi ne mulțumim cu apă proaspătă și rece, trecând și admirând fântâna te poți deseta cu Acqua Paola, care de fapt este anticul Apeduct Traian restaurat de papa Paolo III Farnese în 1608-1612. Masca este decorată pe două laturi de volute și este încadrată deasupra de o arhitravă cu stema familiei Farnese- un crin de piatră. La celălalt capăt al străzii Giulia este biserica San Giovanni dei Fiorentini  comisionată de primului Papa Medici- Leo X, fiul lui Lorenzo Magnifico, care a organizat un concurs pentru proiect la care a participat și Raphael, dar a câștigat proiectul lui Jacopo Sansovino, care s-a confruntat cu dificultăți mari datorită vecinătății cu râul Tibru, iar Antonio da Sangalo il Giovane a fost desemnat noul arhitect șef pentru a accelera și redresa lucrările, dar lucrările avansau prea încet, iar în acest fel multi artiști au fost chemați, dintre care îl menționăm pe genialul Michelangelo Buonarroti care a realizat 5 desene de proiect superbe, impedimentele de diverse origini au făcut ca construcția demarată la începutul sec. XVI să fie completată în sec XVIII. Fațada din marmură travertin a fost construită abia în 1734 de Alessandro Galilei. Interiorul a fost finalizat în 1620, iar operele de artă care pot fi admirate în cele zece capele laterale au fost realizate de sculptorii majori din epoca barocă: Gian Lorenzo Bernini, Alessandro Algardi, Carlo Maderno și Francesco Borromini, ultimii doi sunt îngropați aici. În acestă biserică sunt păstrate două busturi sculptate de Gian Lorenzo Bernini (Antonio Coppola și Antonio Cepparelli- patricieni florentini binefăcătorii). Numele bisericii derivă de la consulatul florentin situat în vecinătate, este biserica națională a comunității toscane, ai cărei exponenți dețineau roluri de conducere la acea vreme precum curie, lumea artelor, activităților economice, în primul rând bancare. În primii douăzeci și cinci de ani ai secolului al XVI-lea, Roma avea aproximativ treizeci de bănci deținute de familii florentine, inclusiv Gaddi, Capponi, Strozzi. Din 1564 până în 1575 Sf. Filippo Neri a fost rector al Bisericii. 

 Sunt multe lăcașuri de cult pe antica stradă Giulia dintre care remarcăm biserica Sf. Maria dell'Orazione e della Morte- via Giulia nr. 262 s-a extins deasupra cimitirului unei frății care a fost fondată aici în secolul al XVI-lea pentru a aduna morții necunoscuți și a le oferi înmormântare creștină. Biserica a fost reconstruită după un proiect realizat de Ferdinando Fuga între anii 1733-1737. Pe fațada Ferdinando Fuga reprezinta „Moartea intenționată să observe un cadavru” este așezată între stâlpi, pilaștri și decorațiuni macabre de cranii înaripate care servesc drept ca rafturi. La intrarea principală există o clepsidră simbol al timpului marcat de moarte. În interiorul cu plan oval au fost transferate frescele care împodobeau schitul Farnese, realizate lui Giovanni Lanfranco reprezentând figuri ale pustnicilor. În criptă sunt morminte ale frăției cu compoziții macabre caracteristice stilului baroc; Sfânta Caterina din Siena- via Giulia nr. 151, un punct de referință pentru comunitatea sieneză care a trăit aici;Sfântul Biagio a Armenilor- via Giulia nr 63, cunoscut și sub numele de ”San Biagio della Pagnotta” pentru sandvișurile binecuvântate distribuite celor săraci în ziua de 3 februarie când este celebrat Sfântul Biagio; biserica Sf.Eligio a Aurarilor- via Giulia nr. 23 / via Sant'Eligio nr. 9 a fost construită de Colegiul Aurarilor și Argentieri, lângă clădirea care încă mai este astăzi sediul Nobilului Colegiu al Aurarilor și Argentieri din Roma, între 1509 și 1575, pe un proiect inițial al lui Rafael, și completat cu contribuția lui Baldassarre Peruzzi și Aristotele da Sangallo. Fațada originală s-a prăbușit în 1601 și a fost reconstruită în 1620 de Giovanni Maria Bonazzini, completând desenele lui Flaminio Ponzio... dar sunt mult mai multe palate dintre remarcăm- impunătorul Palat Falconieri- via Giulia nr. 1, construit în 1576 de marele artist Francesco Borromini pentru familia Odescalchi, a fost achiziționată în 1606 de Mario Farnese care la rândul lui a vânduto familiei florentine a Falconierilor, în 1638. Între anii 1646 și 1649 Borromini a mărit si adaptat palatul pentru noii proprietari, astfel admirăm decorul impunător cu cap de șoim și sâni feminini, poate o aluzie la frumusețea femeilor din familia Falconieri. Pe latul ce dă spre Tibru Borromini a adăugat o aripă nouă, cu o logie cu trei arce care se termină cu o balustradă decorată cu ermi cu două fețe. Palatul Falconieri din 1928 este utilizat de  Academia Ungariei în Roma; Palazzo Varese - via Giulia 14-21 a fost construit în 1617 și 1618 de Carlo Maderno pentru Monseniorului Diomede Varese care în 1788 a donat clădirea Congregației pentru Doctrina Credinței; Liceul Virgilio- via Giuli nr. 38 a fost construit între 1936 și 1939 de către arhitectul Marcello Piacentini care, pentru construcția sa, a încorporat în el Palazzo Ghislieri și Biserica Duhului Sfânt al napolitanilor Carceri Nuove - via Giulia 52, a fost construită între 1652 și 1655 de arhitectul Antonio Del Grande, considerat un model al sistemului penitenciar uman; clădirea și destinația sa au avut o influență destul de negativă asupra imaginii acestei străzii magnifice. Astăzi, clădirea găzduiește Direcția Națională Antimafie și Antiterorism; Muzeul Criminologic/ Palatul Gonfalone- via Giulia 59/ via del Gonfalone, 29 a fost deschis în 1931 pentru a colecta și pune la dispoziția cărturarilor instrumentele care au caracterizat cel mai mult lumea criminalității- prima secțiune este dedicată istoriei exercitării dreptății din epoca antică până în secolul al XVIII-lea, iar ultima secțiune este ocupată de formele infracțiunilor moderne împreună cu corpurile infracțiunilor legate de efracție, spionaj, fals și jocuri de noroc, în timp ce o cameră separată a fost special amenajată pentru a găzdui fapte sângeroase care au făcut obiectul știrilor ultimele decenii; la doi pasi se afla Oratoriul Gonfalone - via Gonfalone nr./ via Giulia nr. 59 a fost construit între 1544 și 1547 de către ordinul religios Gonfalone ( cei ce duceu steagul papal) fondat în 1274. Interiorul este decorat cu fresce prețioase reprezentând episoade ale Patimilor lui Hristos pictate între 1569 și 1576 de artiști precum Federico Zuccari, Cesare Nebbia și Livio Agresti, Danielle din Volterra, Marco din Siena, Raffaellino da Reggio- supranumita „Capela Sixtină a Manierismului Roman” În subsolul Oratoriului se află ruinele capelei Santa Lucia, folosite de către Frăție ca loc de înmormântare; Palatul Sacchetti/ Palatul Ricci Donarelli,-via Giulia nr. 66 construit de Antonio da Sangallo cel Tânăr, care a locuit acolo până în anul morții sale în 1546, a încorporat câteva case terasate din secolul al XV-lea; Palazzo Medici Clarelli- via Giulia nr. 79 din secolul al XVI-lea și așa-numita casa lui Rafael care a locuit la nunarul 85 de pe via Giulia; Palatul Cisterna- via Giulia nr. 163, a fost construit de Guglielmo Della Porta in secolul XVI; Palatul Baldoca-Muccioli- via Giulia 167 a fost cumpărat de sculptorul Guglielmo della Porta în jurul anului 1546 când a început să lucreze pentru Papa Paul al III-lea; sculptorul a cedat clădirea familiei Baldoca și apoi Muccioli. La începutul secolului al XX-lea, palatul era reședința ambasadorului englez la Roma, Lord Rennel of Rodd, care l-a cumpărat 

 #roma_guide #best_place #via_giulia #ancient_street #fun_free

Columna_Traian_Forum

Columna lui Traian este parte integrantă din vastul coplex Forum Traian, construit între anii 107-113 e.n., pentru a celebra cucerire Daciei care avea dimensiuni impresionante lungime 300 m/ lățime 185 m; era compus din- Columna lui Traian- înaltă 39,86 m/ diametru 3,83/ marmura carara, Basilica Ulpia- o vasta stuctură lungă 170 m/ lată 60 m, unde funcționa tribunalul, școala și prefectura, astăzi admirăm coloanele în granit griu, transportate pe mare din Asuan- Egipt, Piața-careu- lungă 116 m, lată 95 m, în mijlocul careia trona statuia Împaratului Traian călare iar cele 4 laturi erau brodate cu maiestuoase statui de daci cu mainile încrucișate, ce le admirăm astăzi în cele mai mari muzee, piețe și grădini din Roma, 2 arcade impunatoare, astăzi o vedem pe cea Nordică- Mercati di Traiano- un impunător compex de formă arcuită, înaltă cca 40 m prezinta 6 nivele cu taberne- shop, traversat la jumatate de via Biberatica, Biblioteca Greaca, Biblioteca Latină, Templul Divinului Traian, Templul Zeiței Venus.

Sursele istorice menționează că prada de război adusă din Dacia a fost cea mai importă, având o estimare de 163,6 tone de aur (5 milioane de libre de aur) , cantitatea de argint a fost dublă, iar dacii prizonieri aduși în Roma au fost cca jumătate de milion, iar costurile pentru construlra complexului Forum Roman au fost estimate la 2.700 milioane sesterzi- cca 16.200 milioane de euro.

 Columna lu Traian de tip coclid în stil doric realizată în marmură de carara cu o înăltime de 29,78 m (adaugând baza înalțimea complexivă este de 39,86), diametru 3,83 m, greutate cca 720 tone. Este compusă din 18 segmente ce prezintă în exterior afascinanta freză în formă de  spirală lungă 200 m înfășoară coloana de 23 de ori, ce redă cele 2 campanii de cucerirea Daciei în apoape 150 de episoade, fiind sculptate cca 2500 de personaje- prima campania 101-102 este presentată în scenele 1-57, iar a dua 105-106 în scenele 59-114, la care se adaugă scenele cu deplasarea trupelor, tehnica de constructie a Castrului, Triumf și discurs. Columna prezintă o scară spiralată internă pentru a putea urca sus. A fost inaugurată în 12 mai 113 e.n. fiind ideata de marele arhitect grec Apolodor din Damasc ce cu genialitate prezintă evenimentele cursiv, nararea este  riguroasă și obiectivă, detaliile sunt redate minuțios într-un concept naturalist de excepție, iar pentru a compensa deformarea optică  datorată distanței freza la bază este înaltă 89 de cm este ampliată progresiv pentru a atinge  sus 125 cm. Deasupra columnei în origine se afla colosala statuie în bronz a Împăratului Traian, dar datorită materialului prețios din care era compusă s-a pierdut de-a lungul secolelor, iar in 1587 marele papă Sixtus V Peretti a colocat statuia lui Sfântul Petru. Urnele din aur în care era păstrată cenușa Împăratului Traian ăi al soției Plotina s-au pierdut; au fost depuze în bazament ce avea rol de cameră funerală.

Columna lui Traian a fost sursă de inspirație pentru cea a lui Marc Aureliu de pe via Corso- Piața Colonna-Roma, columna Împaratului Antonio Pio- fragment în Vatican, au fost realizate opere asemănătoare în epoca antică de Teodosio, Arcadio, Giustiniano; apoi în timpuri moderne Napoleon- Columna Vendome-1810, Țarul rusiei Alexandru Romanov-1830-Columna Alekxandr... Astăzi sunt 5 copii- 3 au fost realizate de Napoleon, 1 Romania, 1 Musolini.

#Maria_Tanasă #columna #traian #forum #mol #roma

Pantheon_Roma_templul_tuturor_zeilor_biserica_S.Maria dei Martiri

Îmi fuge gândul uneori că Pantheonul nu-i făcut de oameni- Templul Tuturor Zeilor o minune a arhitecturii antice, cu o vechime de aproape doua mii de ani, s-a salvat uitării și distrugerii în 608 când a fost convertit într-un lăcaș de cult creștin devenind Santa Maria ad Martyres,iar potrivit legendei papa Bonifacio IV a adus 28 de care pline cu oasele de martiri din catacombele romane pentru ale depune sub confesionar.

 Cea dintâi structură a fost edificată de Agripa în secolul I î.h. iar Împaratul Adrian între anii 118-125 la reconstruit în forma cu care îl admirăm astăzi, probabil de arhitectul grec Apolodor din Damasc, se prezintă cu aspectul original antic, mai puțin acoperișul în plăci de bronz aurit ce a fost luat de Împăratul Imperiului de Răsărit Constanti al-II-lea în 663, iar tavanul în casete de bronz din Pronaos și freza de pe Timpanul fațadei în 1625 au fost luate de papa Barberini Urban VIII pentru a reliza Baldachinul din biserisa Sf. Petru în Vatican, fapt memorat cu un pamflet "Quod no facerum barbari, Barberini facerum"- "Ceia ce nu au făcut barbarii, a făcut Barberini".

 Rotunda este supranumit de localnici pentru că spațiul intern formează o sfera cu un diametru de 43,3 m, iar unica sursă de lumină este Oculus-ul din cupolă cu un diametru de 9 m, bazamentul are o profunzime de 10 m, coloane din granit roz și griu din Pronaos sunt înalte 14,15 m și au un diametru de 1,48 m, zidul pe care se sprijină calota are o grosime de 8,4 m, iar cupola are la bază o grosime de 5,9 m se subțiază progresiv până la nivelul oculus-ului cu 1,5 m, un bloc de ciment cu o compoziție stratificată menită să decrească din greutate, principiu compensat în interior cu 5 rânduri de 28 de casete, pavimentul în marmură și granit policrom este cel original, prezintă o lejeră înclinare concentrică iar orificiile centrale au rolul de a colecta apa ce intră prin oculus, ușa în bronz este originală, are o înălțime de 7,53 m și lățime de 4,45 m, este încă funcțională.

 Pantheonul cunoaște adevărata renaștere în 1520 când marela pictor Raffaelle Sanzio (cunoscut la noi ca Raphael, dar eu nu sunt deacord cu traducerea sau adaptarea numeniu deuarece poate induce confuzie)  a decis să fie ingropat aici-mormântul Pictorului Divin - Raffaelle Sanzio este în stânga sub altarul Madonna del Sasso, iar Pietro Bembo, cardinalul- literar i-a dedica epitaful "Ille hoc est Raphael timuit quo sospite vinci rerum magna parens et morirente mori" " aici se odihneste Raphael de care în viață mama natură se temea iar el când a murit simțea că va muri cu el", apoi a devenit loc de veșnicie a celor mai mari artiști: Perin del Vaga, Annibale Carracci,Tadeo Zuccari, Jacopo Barozzo da Vignola, Bardassare Peruzzi, Archangelo Corelli, urmează primii regi ai Italiei Unite: Vittorio Emmanuele II, Umberto I, Regina Margherita di Savoia. Decorul intern este cel original fiind îmbogățit cu monumentele funerale a acestor mari personalități.

De această minune a arhitecturii lumii antice sunt legate câteva curiozități- în duminica de #Rusalii, în Pantheon persoanele prezente au plăcerea de a admira un romantic și antic #ritual, după ceremonia religioasă pin Oculus sunt lăsate să cadă delicate și parfumate petale de trandafir, ca o suavă ploaie de miresme floreale cu un cromatism încântător ce se propune ca una dinte cele mai metaforice reprezentări al coborârii Sfântul Spirit asupra apostolilor  pentru ai înzestra cu capacitatea de a comunica și împartăși cu lumea întreaga credința purtată de ei în suflet.

#Maria Tanasa #Pantheon #Roma #Templu #Zei #minune #antica

Castel Sant'Angelo

Colocat pe malul drept al râului Tibru robusta strucură a Castelului Sant'Angelo a marcat profund istoria Orașului Etern, iar metamorfozele ce le-a subit de-a lungul secolelor l-au îmbogățit cu legende conferindui o aureolă misterioasă.

 Mausoleul Împaratului Adrian sau Adrianeum a fost edificat între anii 123-139 e.n. după palnurile arhitectului Demetriano, aici au fost îngropați membrii ai familiei  imperiale începând cu Imp. Adrian, soția Vibia Sabina, Imp. Antonio-Pio cu sotia Faustina Maggiore și fii Lucio Elio Cesare, Comodo, Împ. Marco Aureluo, Împ. Septtimio Severo cu soția Giulia Dona și fii Geta și Caracalla... 

 În 403 Împ. Onorio la încorporat în perimetru zidurilor transformândul într-o fortăreață-avanpost, iar între anii 493-526 a fost utilizat ca închisoare de Împ. Teodorico, în 590 Roma a fost lovită de o teribilă epidemie de pestă, papa Gregorio Magno a proclamat o procesiune religioasă pentru a invoca sfârsitul flagelului; legenda spune că odată ajuns alaiul în fața podului papa a avut viziunea Arhanghelul Mihail ce introducea sabia înfocată în teacă, iar după acest miracol Adrianeum a fost rebotezat în Castel Sant'Angelo.

 Intriganta cronologie a proprietarilor a înzestrat cu fascin stuctura; în secolul X Adrianeum era în posesia senatorului Teofilatto, după care a fost cumpărat de Crescenti, apoi a fost al puternicii familii Pierleoni..., urmează Orsini, iar în 1277 papa Nocolo III a construi Passetul- zidul reânforțat cu doua glerii ce a conferit papilor posibilitatea de a scapa în siguranță din Vatican pentru a se refugia în Castel, iar din 1367 a devenit devinitiv propriete papală când Urban V- Grimoard va primi cheile castelului de la municipalitate.

 Papii l-au fortificat, decorat și îmbogățit de-a lungul timpullui constant, în sec XV au fost construite cele patru turnuri cu numele evangheliștilor: Sf. Marco, Sf. Matteo, Sf. Luca, Sf. Giovanni, ideate de cel mai mare arhitect de la acele timpuri Giuliano da Sangallo, la începutul sec. XVI papa Borgia_Aelxandru VI a comisionat celebrului Pinturichio frescele; papa Medici_Clement VII între anii 1523-1534 a realizat somptuasa camera de baie-stuffa; se mai păstrează fresce realizate artiști celebri Lorenzo Lotto_San Girolamo, Carlo Criveli_Redentore, Signorelli_Madona cu pruncul Isus și Sf. Luca, Dosso Dossi_Bacanale, Perin del Vaga_Salon de onoare; între anii 1667-1669- papa Altieri- Clemente X a colocat cele 10 statui de îngeri ce țin simbolurile patimii lui Isus pe balustrada podului desenate de marele Gian_Lorenzo_Bernini, ingerul colocar deasupra castelului a fost realizat de Pier Antoon van Verschaffelt în 1752, înăuntru se mai văd 2 di cele 6 statui de îngeri ce au fost înlocuite, iar din 1870 este un afascinat muzeu al statului Italian.

A fost fortăreața și închisoare a papilor, aici au fost întemnițate celebre personaje ca Benvenuto Cellini, Beatrice Cenci, Patina e Pomponio Leto, Giordano Bruno, Caravadosi, iar în piața din fața castelului era ghilotina unde aaveau loc execuțiile capitale. Istoria bogată și misterioasă a fost sursă de inspirație pentru diverși artiști moderni- Tosca a lui Giacomo Puccini, Îngeri și demoni- Dan Brown, videojocuri- Assasin, Brotherhood...

#Maria_Tanasa #castel #santangelo #mausoleu #adrian #mit #legenda #inger #demon

Aventino_colina pe care ar fi trebuit să fie fondat orașul Roma

Dealul Aventino îmbrățișat la vest de râul Tibru și valea Circo Massimo spre est prezintă o pantă abruptă care în punctul maxim atinge înălțimea de 46,6 m conferindui o poziție izolată și stategică motiv pentru care Remus a dorit să fondeze Orașul Etern aici. Etimologia denumirii derivă probabil de la ''ab advectu''- transportat pe apă sau ''ab avibus''- păsări- văzute de Remus ca semn divin.

Încă din antichitate aici se găsea Templul Zeiței Diana, Giunona Regina, Luna, Minerva -ruine vizibile și astăzi; se mai pastrează încă un segment din Mura_Serviane_ zidul de apărare lung 11km constuit de regele Servio Tullio (Tarquinio Prisco) în sec VI î.h.-ce reprezintă prima centura a Romei arhaice.

Pe Aventino se vor retrage plebeii în anul 456 î.h. când are loc prima secesiune(protest) din Roma, iar după aceasta formă de "grevă antică" plebeii-clasa muncitoare- au obținut dreptul la vot, dreptul de a se reuni și au avut în donație dealul Aventino pentru a constui case; fapt ce a transormat zona într-una comercială datorită învecinătății cu anticului port fluvial ''Emporium'' astăzi pe malul stâng sunt vizibile ruinele marelor depozite de grâne de pe Ponte_Sublicio, via Marmorata- depozitul de marmură, Monte_Testacio - colină artificială înaltă 30 m formată din amfore utilizate pentru a transporta uleiul de măsline.

 Personaje ilustre ce au locuit pe Aventino- poeții Enio și Nevio, Traian și Adrian au locuit deasemeni aici înainte de a deveni împărați; au mai supraviețuit până astăzi spații din ''Donus Traiana'', din perioada împaratului Traian sunt vizibile Terme Suranae și Dacianae, in secolul XIII a locuit  papa Onorio IV în fortareața familiei Savelli.

În 1765 Giovan Battista Piranesi a relizat noul sediu pentru Ordinul Cavalierii de Malta_vila Prioratul de Malta, unde notăm arhitectură caracteristică ordinului _Cavalerii_Templieri care au avut un avampost aici pentru a supraveghea râul Tibru.

 O plimbare pe Aventino la sfârsit de primăvară este ideală, oferă plăcerea de a admira _Grădina_Portocalilor_unde vei fi îmbatat de parfumul florilor, _Grădina_Panoramică_Savelli_, _Gradina_Trandafirilor_ deschis din 21 aprilie- 15 iunie-unde mireasma celor 1100 de specii de trandafiri ce provin din toate colțurile lumii te transportă suav pe undele fanteziei și al visului romantic, iar aleele desenează_Menorah_candelabru cu 7 brațe sacru pentru evrei, se admiră unele dintre cele mai antice biserci medievale- Santa Sabina- sec. V e.n., Sf. Prisca,  Sf. Bonifacio și Alexio, San Saba, Santa Balbina, Sf. Anselmo. 

 Cea mai mare atracție pentru turiști este Piața Cavalieri di Malta cu _gaura_de_cheie_magică prin care vezi cupola bisericii Sfântu Petru și cuprinzi în câmpul vizulal 3 state- Malta_Italia_Vatican

#roma #aventino #gradina #portocali #trandafiri #templari #malta #atractii #curiozitati #panorama

Pincio_panoramă_atracții_curiozități

 Colocata pe colina Pincio, deasupra scarilor Spaniole, Vila Medici- actual sediul Academiei Frantei in Roma- se propune deosebit de interesanta si atractiva in fiecare seara de joi, in intervalul 19:00- 21:00, cand bursistii i-si expun o parte din opere- bun prilej pentru a admira aceasta vila superba si actuliza tendintele artei contemporane, caci cei mai mari artisti moderni ai lumii au beneficiat de ospitalitatea acestei resedinte- o invitatie adresata tuturor categoriilor socilale cu titlu gratuit, iar doua ore va puteti lasa rapiti de aripile fanteziei si a creatiei, sau pentru cei mai realisti cafeneaua- Colbert- va delecteaza cu raritati culinare si va da posibilitatea sa admirati panorama orasului de pe terasa. O locatie a carei istorie antica se prezinta precum o sinapsa intre diverse milenii aflata pe a opta colina a Romei antice- Pincio, in al VI sec. i.h. regele etrusc Servio Tullio a construit un templu dedicat zeitei Fortuna cu menirea de a proteja orasul, ruine vizibile si astazi in "padurea incantata" a vilei, apoi in sec. I i.h. generelul roman Lucio Licinio Lucullo si-a construit o magnifica resedinta ce a starnit invidia imparatilor ce s-au imposesat de acesta splendida zona ramanand proprietate imperiala pana in epoca lui Traian, dupa care va cunoaste diversi proprietari. Actualul aspect i se datoreaza cardinalului Ferdinando Medidi ce va aduce in 1576 pe marele arhitect florentin Bartolomeo Ammannati pentru a amplia resedinta de tara din Roma a familiei Medici si pictorul manierist Jacopo Zucchi pentru decorurile interne. Fatada interna este decorata cu freze antice de pe timpul imparatilor Augusto si Traian iar in gradina cu o suprafata de 8 ha se pot admira doua statui de daci, grupul de sculpturi ce retrag mitul lui Niobe si rare specii de plante. Regele frantei Luigi al-XIV- lea va fonda Academia Frantei in Roma, in 11 februarie 1666, iar din 1751 bursistii selectionati de juriul " Prix de Rome" au privilegiul de a experimenta si cristaliza personalitatea artistica in acesta locatie de exceptie, marcand artisti precum: Ingres, Flandrin, Labrouste, Baltard, Charles Garnier, Berliroz, Gounod, Bizet, Debussy, iar parte din actualul decor intren i se datoreaza lui Balthus care in 1961 a intreprins lucrari de restaurare interna. Astazi este tutelata de Ministerul pentru Bunurile si Activitatile Culturale ale frantei, devenind proprietate franceza in 1803, cand Napoleon a cumparato de la familia Medici. Un loc unde de secole se dezvolta o intensa si fecunda colaborare intre artisi, intre trecut, prezent si viitor, intre civilizatii din intreaga lume!

Legendele spun că cu mult timp în urma, atât de mult încât s-a pierdut și numărătoarea anilor, cetățenii orașului Roma aveau obișnuința de a duce până in piața Bocca della Verita să jure la Gura Adevarului pentru a demonstra că spun adevarul,  supunânduse judecății ei intransigente: punând mâna în gura acestei măști colosale din marmură dacă spuneau adevarul retrageau mâna întragă, dar mare necaz era dacă jurau strâmb căci mâna le era tăiată, iar această tradiție a fost pentru mult timp ținută, iar romanii erau orgolioși de judecata dreapta pe care mereu o dădea, dar totul s-a sfârșit într-o bună zi când Gura Adevarului a fost păcălită de o vicleană nobilă romana al carei soț se îndeletnicea cu negustoria și era mereu plecat pe căile comerciale, lipsind de acasa perioade lungi,  frumoasa și focoasa lui consoartă si-a gasit un amant, cum e normal dupa un pic de timp, lumea prinde de veste și în tot orașul se discuta despre desfranarea femeii, iar prietenii soțului înșelat ce nu mai puteau suporta acest afront, au avizat amicul că soția îl înșeală, dar bietul om i-și iubea consoarta și era convins că aceste zvonuri sunt alimentate de cei gelosi pentru mariajul lui fericit, iar pentru a potoli bârfa târgului le spune că duminica va duce soșia la Gura Adevarului pentru a le demonstra ca iubita lui este fidelă, când se întoarce acasă povestește frumosei consoarte totul, iar femeia înmărmurită, simținduse în capcană cu un fir tremurând de voce îi răspunde că o să-i onoreze proba fidelității, dar în zufletul ei zbuciumul era vâltoi mare și î-și muncea creierul cum să facă să scape, iar poate imaginația febrilă sau poate disperarea au iluminato, acum știa prea bine ce trebuia să facă; cheamă repede amantul și se pune deacord cu el ca duminică când ea se va găsi la doi pași de Gura Adevarului, el trebuie să-i sară ăn gât să o pupe și să o imbrățișeze, amantul cu toate că era teribil de înspăimântat acceptă anevoie. Ei bine zilele rămase din săptămână au trecut e duminica, în piață s-a adunat aproape tot orașul curios de a o vedea pe adultera cu mâna tăiată; frumoasa femeie îmbracată în haine de sărbătoare avansa încet, încet iar cum le-a fost vorba, când era la câțiva pași de mască amantul sare în fața ei o strâge infocat în brațe și o sărută îndelund, după scurt timp,la murmurul indignat din ce în ce mai intens al oamenilor ea se trage inapoi și făcându-și cruce cu o față uimită spune oamenilor că bietul om poate și-a pierdut mințile, cum e de așteptat stupit a fost poporul de o asemenea îndrăzneală și era din ce în ce mai incitat și ostil, dar abila femeie pentru a devia atenția se apropie de Bocca della Verita bagă cu sigurantă mâna dreapta în gura măștii de marmură și spune tare să o audă cât mai mulți ”jur că în toată viața mea am fost pupată și îmbrățișată doar de soțul meu și de acel om de acum câteva clipe” iar satisfăcută retrage mâna intactă; oamenii căscau ochii increduli văzând că mâna ei este intactă, iar apoi, profund dezamăgiți, încet, încet au renunțat să mai jure la Bocca della Verita; lasânduse aceasta păcălită de o femeie vicleană!

Nu știu să vă spun când a început această tradiție sau când s-a sfârșit dar cu siguranță din punc de vedere istoric este un capac de canalizare din marmură de pavonațet, de formă circulară cu un diametru de 1,75m ce înfățișează un faun, cu o datație incertă, cca sec. I - II e.n, expus în porticul bisericii Sf. Maria in Cosmedin, a carei faimă a fost generată de aceasta nostimă legendă!

#roma #mit #tradiție #rit #boccaverita #lege #haios #free_fun

”NOI ERAM CEIA CE VOI SUNTEȚI, IAR CEIA CE NOI SUNTEM VOI VEȚI DEVENI" - acesta inscriptie angoasantă, dar plina de adevar vă întâmpină înaite de a intra în unul din cele mai misterioase și macabre monumente din inima Orașului Etern_Cripta_Cappuccinilor - Santa Maria Immacolata- via Veneto,27 

La doi pasi de piata Barberini, în a cărui centru troneaza Fântana arteziana a Tritonului, ideata de marele geniu al barocului Gian Lorenzo Bernini, pe strada Vittorio Veneto, unde în dreapta la început de stradă ca un delițios salut te întâmpină Fântâna Arteziană a Albinelor tot acest artist creată pentru a omagia familia papei Urban VIII- Mafeo Barberini a cărui stemă erau 3 albine, urcăm pe stradă și numaidecât în dreapta, la numarul 27 găsim biserica Santa Maria Immacolata cu acesta curioasa Cripta a Capucinilor.

 Dar înainte de a cobora în Cripta dați o privre la biserica construită între 1626-1631 de Urban VIII, opera arhitectului Michele Bergamo, iar în interior sunt păstratete picturi rare precum Lucifer si Arhanghelul Mihail pictate de  Guido Reni, Schimbarea la față pictată de Domenichio, Nativitatea de Giovani Lanfranco si Sf. Francesco ruganduse de Caravaggio.

Esaltânduvâ privirea cu aceste frumoase opere de artă sus în biserică, vă faceți o cruce mare și coborâți în cripte, unde afundânduvă în coridorul umed și întunecos, inima vi se strânge din ce în ce mai mult într-un ritm sumbru si tenebros când citești această inscripție memento mori de desupta pragului intrării" ceia ce voi sunteți- noi eram / ceia ce noi suntem voi ve-ți deveni "  introducânduvă într-un univers macabru creat de latul obscur al fiintei umane înt-un limbaj artistic brutal și crud- capele decorate cu oasela a 4000 de călugari decedați din anul 1528 cca până în anul 1870 cca. Criptele sunt în numar de cinci, iar fiecare are ca decor preponderent o anumită parte din schelet: veți vedea capela decorată cu tibii, cranii, bazine, 3 schelete, iar ăn motivul de decor recunoașteți simboluri legate de moarte: clepsidra, ceasul, coasa, scheletul unui copil cu o balanță, candelabre create din cranii.....cu siguranta cei cu "inima dark" vor fi satisfăcuți iar ceilalti îngroziți și cu toti împreună suntem siliți să reflectăm asupra conceptului de moarte, a salvării sufletului și al vietii eterne...căci oasele cun prea bine constatăm nu se prea știe ce sfârșit vor face!

Orar de vizita 9:00- 19:00  colegament Piazza Barberini- metrou/bus Tarife: Adult 8,50€  Minor 5€

Roma este presărată cu locuri dark, iar dintre cripte cu esență macabră, asemănătoare celei a cappuccinilor menționez _crypta_Sacconi_Rossi din biserica Sfântul Bartolomeu de pe insula Tiberina si crypta bisericii Sf. Maria dell'Orazione e Morte_via Giulia nr. 262. 

#roma #eterna #dark #age #tradition #cripta #capucini #sacconi #rossi #crypta 

Hanami este cel mai popular eveniment tradițional japonez, astăzi celebrat în întreaga lume, care prevestește venirea primăverii și constă în contemplarea frumuseții florilor de cireș; tradus mot a mot înseamnă a observa florile -hana = flori/ mi = a vedea.

Origininea conceptului Hanami este orașul Yoshino unde potrivit legendei un calugăr pe nume En-no- Ozuno a plantat primii cireși japonezi în secolul al VII-lea e.n., apoi a profețit că dacă cineva se va încumeta să îi doboare va fi blestemat pe viață.

 Sakura_cireșul japonez are o durată de înflorire nu mai mult de 14 zile, dar se manifestă cu o mirifică intensitatea, iar filozofia budistă japoneză o echivalează metaforic cu descrierea vieții umane. Floarea suavă și delicată a cireșului simbolizează fragilitartea, viața efemeră, simbolul renașterii, al frumuseții existenței, a plăcerii de a fi, iar înflorirea cireșilor prevestește belșug; deaceia în trecut cultivatorii de orez observau Hanami pentru a intui timpul propice semănatului și al recoltei. Astăzi tradiția este păstrată cu orgoliu tipic japonezilor, iar elevii, studenții, ca dealtfer toată majoritatea asiaticilor admiră hanami pentru a avea prosperitate; cei ce încep un nou job văd în Hanami simbolul bunăstării, iar pentru că hanami exprimă fericire și prosperitate la nuntă tradițională japoneză se oferă ceai din flori de cireș Sakura.

Conceptul vieții efemere este prezent și în cultura noastră a românilor, iar poetul identității noastre naționale, Mihai Eminescu l-a redat  într-o sublimă formă metaforică în poemul Luceafărul-

„Nu cere semne și minuni/ Care n-au chip și nume;/ Tu vrei un om să te socoți,/ Cu ei să te asameni?/ Dar piară oamenii cu toți,/ S-ar naște iarăși oameni./ Ei numai doar durează-n vânt Deșerte idealuri -/ Când valuri află un mormânt,/ Răsar în urmă valuri;/ Ei doar au stele cu noroc Și prigoniri de soarte,/ Noi nu avem nici timp, nici loc,/ Și nu cunoaștem moarte./ Din sânul vecinicului ieri/ Trăiește azi ce moare,/ Un soare de s-ar stinge-n cer/ S-aprinde iarăși soare;/ Părând pe veci a răsări,/ Din urmă moartea-l paște,/ Căci toți se nasc spre a muri/ Și mor spre a se naște.”

Florile de cireș delicate și suave ce cad de pe ram în apogeul înfloriturii și al spledorii simbolizează calitățile unui samurai, subliniind cele dintâi însușiri; curajul, onestitatea, lealitatea, purețea. Conceptual un samurai se sacrifică în luptă pentru un ideal, pentru un nobil concept, pentru un prinț... iar în credința populară japoneză atunci când se stige din viață un samurai o candidă floare de cireș cade de pe ram.

Legendara figură a samuraiului a subit o lejeră metamorfoză în al II-lea război mondial când florile de cireș au fost desenate pe avioanele de luptă kamikaze, iar în acest context observăm cum samuraiul s-a transpus în Kamikaze, care întruchipează o moarte ideală, pură, detașată de efemeritatea vieții și de materialism.

Hanami însemnă a sta sub pomii de cireș cu amicii la un pic-nic, cu mult respect față de natură și tot ce ai în împrejurimi, pentru că sub copacii de cireș înfloriți nimeni nu poate fi singur.

În Italia modernă primul interes față de hanami s-au manifestat în a III-a decadă secolului al-XX-lea, când împăratul Japoniei Hirohito a vizitat peninsula mediteraniană, iar cu acest prilej a donat orașuliui Roma 2500 de cireși japonezi (prunus serrulata Amanogawa) care au fost plantați în via Giapponia din cartierul Prati, dar cum  după al II-ea război mondial Japonia a fost de partea inamicilor s-a decis redenumirea străzii în via Panama. Astăzi din păcate, din cauza poluării, doar o mică parte a cireșilor au rezistat timpului, dar înflorirea lor poate fi încă admirată.

Jocurile Olimpice din 1960 desfășurate în Roma a reînnoit exportul tradiției japoneze hanami. Garele de canotaj s-au desfășurat pe Lacul di parcul Eur, iar cu acest prilej prilej Japonia, în 20 iunie 1959 a donat Italiei 2500 de cireși, pentru a reînnoi și consolida relațiile de amiciție; 150 de pomi de cireș au fost plantați pe malurile lacului, ca urmare a fost inaugurată aleea Passegiata del Giappone, ce astăzi o admirăm încoronată de cascadele parcului ce oferă ochiului un armonios balet al apelor ce susură o simfonie de salturi și jeturi de apă ce se nebulizează pe  stâncile și pietrele naturale sau împrospătează plantele de diferite specii; după care se revarsă în lac contribuind în acest mod la oxigenarea apei.

Eur_E42 cartierul dorit de Musolini pentru Expozitia Universala din 1942, anulată din cauza celui deal II război mondial, a fost conceput de arhitecții Raffaele de Vico și Macello Piacentini între anii 1930-1936, iar lacul di pacul Eur e parte integrantă din magnificul proiect.

Hamani este un concept filozofic ce se poate admira oriunde în această lume, iar actual este celebrat în Europa, America, Australia...chiar și în parcul Herăstrău din București de un pic de ani încoace; cât despre Roma această bucurie a copacilor de cireși înfloriți mai poate fi împărtășită în Grădina Botanică de la poalele dealului Gianicolo, o zonă arheologică cunoscută sub numele de Horti Getae, unde cu două mii de ani în urmă se aflau Băile lui Septimius Severus. Grădina Botanică se extrinde pe o suprafață de 12 hectare pe care au fost plantate mii de specii botanice într-o suberbă scenografie barocă. La sfârșitul secolului al XIX-lea a fost implantată o grădină japoneză concepută de arhitectul Ken Nakajima cu elemente de apă, mici cascade, două iazuri unde se cultivă crapi japonezi, iar toată aceasă minunăție se poate admira dintr-un mic și pitoresc pavilion în formă de pagodă ce oferă o splendidă panoramă a centrului istoric al Orașului Etern. Arhitectul Ken Nakajima a proiectat și mica grădină a Institutului Cultural Japonez di Roma_Prati unde a introdus toate elementele esențiale și tradiționale ale grădinii în stil sen'en_grădină cu iaz, cascada, stânci, micuțe insulele, pod și lampa de piatră.

Potrivit unui recent sondaj online, majoritatea japonezilor consideră  Hanami_înflorirea cireșilor_Sakura ca fiind cel mai semnificativ semn al sosirii primăverii; Hanami are o durată de cca 2 săptămâni, iar Institulul Meteorologic Japonez comunică zonele geografice cu datele exacte ale înfloriturii.

#roma #hanami #japonia #lac #eur #sakura #park #green #picnic #spring #time #news

Mai puțin renumit decât cel de la Venezia, carnavalul roman este an de an o atracție pitorească și jovială, iar motul acestui festival este ”la carnaval orice glumă e admisă” are o perioadă de celebrare variabilă deoarece este sărbătorit în săptămâna ce anticipă începutul postului mare al Sfântului Paște, corelare regăsită și în etimologia cuvântului care derivă de la cuvintele latine ”carnem levare” ceia ce inseamna a renunta la carne ”carne eliminare”. Piața clù a orașului Roma pentru aceste petreceri și parade de care alegorice este dintotdeauna Piața de Popolo, iar dea lungul străzii Corso și în cele mai importante piețe sunt defilări de care alegorice, iar dulciurile tipice carnavalului de la Roma sunt frapele, castagnole si bigniè cu tot felul de arome și creme ce trebuie musai savurate.

Rădăcinile acestor festivale se pierd în negura timpului- primele mărturi se regăsesc în anivessarile dedicate Zeului Dionis- serbările dionisiatice- celebrarile si petrecerile dedicate zeul vinului din mitologia greaca- Dioniso/ Bachus ăn mitologia romană ce vor fi adoptate de romani ca Saturnale, ca dealtfel prezente și în petrecerile dedicate zeitei egiptene Iside.

Aceste petreceri marcau trezirea la viață a naturii,a începutului unui nou ciclu prin reinterpreterea an de an a timpului și a începutului; caracterizat de scurtul interval când haosului prevale asupra ordinei cosmice, iar deaceia, pe parcursul carnavalunui ordinea este răvăsită și totul este admis; stăpânul devine servitor și sclavul este celebrat și onorat, este un spațiu temporal când potrivit credinței antice morții puteu să se întoarca în lumea viilor, iar pentru a nu-i supara și a le păstra bunăvoința, cei vii aveau uzanta de a-i interpreta îmbrăcând măsti, celebrând rituale dedicate lor cu menirea de a păstra puritatea orașului.

#roma #carnaval #tradizie #mask  #spirit #vita #ciclu

Octombrie brumărel, luna când privind cu nostalgie la caldele luni ale verii apuse, ne adunăm în cramele de vin pentru a ne înveseli puțin pentru a alunga melancolia cu dulceața mustului al strugurilor abia culesi și pentru a ne bucura de  belșugul toamnei.

O etapă obligatorie a tuturor celor ce se găsesc în vizită în Orașul Etern este Piața Campidoglio desenată de marele Michelangelo carel a colocat în mijloc statuia călare a Împaratului Marco Aurelio și a dat palatului Canservatorilo și Palatului Nou o perspectiva trapezoidală pentru a crea profunditate închizând piața Palatul Senatorio care naște în locul unde era Arhiva Antică a Impariului Roma Tabularim ale căriu ruine le admirăm în bazament, palat încoronat cu statuia zeitei Minerva/ Athena patroana și protectoarea orașului încadrată de două colosale staui ce reprezintă fluviul Nil și râul Tibru, tote aceste trei palate formeaza actual Muzeul Capitolin care este primul muzeu din lume fondat în anul 1471 cu o donație făcută de papa Sisto IV municipalitații. Pentru a ajunge în acestă piață urcam treptele line ale Cordonatei lui Michelangelo, la baza acesteia sunt colocati doi lei în bazalt negru astazi folositi ca fântâni care au o nostimă legendă populară potrivit căreia în anumite ocazii printre care cu siguranță în timpul festivalului toamnei și zilele vinului nou din gura leilor în loc de apă curgea vin, din gura unui leu tâșnea vin alb iar din gura celuilalt leu vin rosu, iar cum este de înțeles tot poporul de la cel mai mic până la cel mai mare, barbati și femei laolaltă se îmbulzeau și împingeau pentru a umple ulcioarele și cănile făcând o mare zarvă și hărmălaie de nedescris. Dragii mei acele vremuri au apus de multă vreme, astăzi din gura celor două statui antice de lei curge apă rece și prospătă și vă puteți stige setea cu toată încrederea că apa este foarte potabilă, dealtfel unul dintre multele supranume ale orașului Roma era Regia Acquarium_Regina Apelor, iar cu puțin efort vă imaginați că este vin pentru că cu siguranță ve-ți fi îmbătați de frumusetea Orașului Etern!

#roma #eterna #campidoglio #capitolium #best #place